Inca din 1928, Georges Marie Haardt visa sa deschida circulatiei
automobilelor legendarul culoar de-a lungul caruia se efectuau schimburile
comerciale dintre China, Persia, Arabie si Europa, numit "Drumul matasii ".
André Citroën, entusiast, a hotarat sa finanteze acest proiect care, data fiind
anvergura sa, urma sa necesite o pregatire de cativa ani.
Imaginati-va! 30 000 kilometri pentru a lega Beirut de Pékin, trecand prin
Turkestanul rus, Sinkiang, desertul Gobi pana la fluviul Galben. Pe parcursul
timpului incertitudini politice mai intai in URSS apoi in Afghanistan au
antrenat responsabilii expeditiei, Haardt, Audouin si Point sa modifice
itinerariul si i-a obligat sa traverseze Cashmirul (5000 metri altitudine).
De aici si idea de a imparti expeditia in doua grupuri pentru a-i oferi mai
multe sanse de reusita: una dintre ele va pleca din Beirut pentru a incerca sa
urce muntele Himalaya (grupul Pamir) si cealalta va pleca din Tien Tsin si va
incerca sa se intalneasca cu prima (grupul China). Dupa numeroase vicisitudini
si neplaceri politice dar si dupa momente de emotii profunde grupul Pamir,
alcatuit din 24 de persoane si echipat cu 6 vehicule Citroën Kegresse P17,
adaptate special pentru frigurile din zona ajunge la Aksou la data de 8
octombrie 1931. Grupul China, caruia i s-a alaturat si parintele Teilhard de
Chardin, ii astepta acolo deja de cateva zile.
Membrii acestuia au trecut de asemenea prin numeroase aventuri
intr-o tara aflata prada unor disensiuni, fiind cat pe ce sa fie luati ostateci
de catre un conducator de razboi! Cele doua grupuri reiau impreuna drumul catre
Pekin unde vor ajunge pe data de 12 februarie 1932. Cartierul diplomatic le
pregateste o primire grandioasa. Haardt nu va mai revedea insa Franta: epuizat,
se imbolnaveste de gripa si moare la Hong-Kong in ziua de 15 martie 1932. Insa
legenda sa traieste pana in zilele noastre!
Anecdota
La putin
timp dupa plecarea de la Tien Tsin, benzile de rulare ale autosenilelor grupului
se strica unele dupa celelalte. Este nevoie de trei zile si inlocuirea celor
paipsrezece benzi, adica tot stocul de rezerva pentru a ajunge la Nankeou.
Rapid mecanicul sef Maurice Penaud a pus diagnosticul: ruperea benzilor se
datora supratensiunii in barele de torsiune. O modificare a acestora este
efectuata si expeditia leaca din nou la drum. O telegrama este trimisa lui André
Citroën pentru a cere acestuia expedierea de noi senile. La data de 24 aprilie
grupul se afla la Kalgan si primeste urmatorul mesaj: "Trimiteti azi la Kalgan
treizeci de benzi noi prin Siberia cu Berger. Semnat: André Citroën".
Abia la data de 11 mai seara se apropie o umbra de corturile echipajelor.
Este Berger cu benzile de schimb. Dupa 14 zile petrecute in Transsiberian, se
reunesc in sfarsit membrii expeditiei cu cele 30 de caroserii de cate 2 metri,
toate inregistrate ca “bagaje personale”! La fiecare schimbare a trenului
aceasta era o teama pentru fiecare dintre membrii!
Stiati ca...?
Cum a fost pregatita expeditia din China?
Ar fi fost
nevoie de 11 caravane cu un total de 622 camile pentru a transporta cele 50 de
tone de marfuri diverse (carburant, hrana, piese de schimb, etc) pana in
regiunile cele mai greu accesibile din Asia centrala!
Revenirea catre Pekin a fost grav afectata de frig?
Era
nevoia ca motoarele sa mearga toata noaptea pentru a le impiedica sa inghete.
Orice lucrare de intretinere este un adevarat chin pentru mecanici la
temperaturi de -25, - 30°. Totusi pe data de 18 ianuarie 1932, nu vor mai putea
face altceva decat sa-si suflece manecile pentru a scoate autosenila lui
Audouin-Dubreuil din apa. Aceasta rula pe suprafata inghetata a unui canal de
irigatie atunci cand gheata s-a spart... O noapte de lucru va fi necesara pentru
a scoate vehiculul greu din pozitia inconfiortabila, apoi de a goli motorul de
apa cu ajutorul unei lampe de sudura si apoi de a-l usca cu ajutorul unui foc
urias!
